Admitere Danubius

http://www.presagalati.ro/wp-content/uploads/2013/02/explore.png

Poetul şi scriitorul creştin TRAIAN DORZ- scurtă biografie

Poetul şi scriitorul creştin TRAIAN DORZ- scurtă biografieE o datorie de suflet şi de conştiinţă aceea de a promova valorile majore ale Neamului şi Bisericii noastre. Pentru a le promova, trebuie să le cunoaştem. Între marile personalităţi, prea puţin cunoscute, se află şi poetul şi scriitorul creştin Traian Dorz. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea acestui poet şi scriitor de excepţie, care ne-a lăsat o operă impresionantă. Într-o lume din ce în ce mai secularizată, în care trăim, mesajul profund creştin al operei sale, este tot mai necesar.

Traian Dorz s-a născut în 25 decembrie 1914, în satul Livada Beiuşului, com. Mizieş, jud.Bihor, ca singurul copil al soţilor Constantin şi Maria, creştini ortodocşi şi buni gospodari în satul lor. În mai multe rânduri, în anii copilăriei sale au intervenit întâmplări care i-au pus viaţa în pericol şi numai prin grija lui Dumnezeu a scăpat din toate acestea.

 Mersul cu vitele la păscut, încă de la vârsta de 5-6 anişori, participarea la muncile câmpului alături de adulţi, viaţa creştină a satului transilvănean încărcat de istorie şi suferinţă, singurătatea şi lipsa iubirii celor din jur, peisajul natural generos înfrumuseţat cu cântecul păsărelelor,constituie universul în care s-a format ca „privighetoare” a poeziei creştine româneşti. Dragostea de carte şi respectul faţă de biserică i-au fost insuflate de învăţătorul său, Savu Halbac.

Fiind singurul copil la părinţi, aceştia vroiau să-l vadă ajungând un bun gospodar la casa lui şi un sprijin de nădejde la bătrâneţe. Copilul însă, se simţea născut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuţa biblioteca a şcolii primare şi în aceea a bunului său învăţător. La terminarea celor 7 clase primare, după examenul susţinut la Beiuş în 7 iunie 1930, copilul Traian Dorz a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisă de preotul Iosif Trifa, întemeietorul şi conducătorul „Oastei Domnului” din Sibiu. Cartea l-a zguduit puternic, schimbându-i definitiv sensul vieţii. Iată cum descrie acel moment crucial: „Momentul acela a fost prima mea întâlnire cu numele acestui om trimis de Dumnezeu, părintele Iosif Trifa şi cu numele acestei Lucrari a lui Hristos, Oastea Domnului…A doua zi,ştiu că era Duminica Rusaliilor anului 1930, ziua de 8 iunie.Şi ştiu că,după slujba de la biserică, am stat numai acasă citind la cartea mea, de care nu mă mai puteam despărţi. Era cam pe la ceasul trei după- amiaza, în ziua aceea de Rusalii… Ceea ce m-a zguduit mai mult au fost ultimele cuvinte ale chemării: <Dacă tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mântuitorului, să plângi cu lacrimi amare pentru păcatele tale şi nu-ţi predai viaţa ta Domnului Iisus,… tu vei rămâne tot în păcatele tale, până ce, pe neaşteptate va veni şi peste tine potopul pierzării… Sunt numai două stări: ori în corabie, ori afară. Dacă eşti afară, intră îndată în corabia mântuirii, ca nu cumva să vină pe neaşteptate potopul şi moartea şi să te afle nemântuit. Vino chiar acum, înainte de a închide cartea asta şi te predă Domnului,ca să fii pentru totdeauna cu El… > Soarele strălucea puternic pe tot cerul fără niciun nor… Simţeam că trebuie neapărat şi numaidecât să mă arunc undeva în genunchi şi să dau drumul şuvoiului de lacrimi pe care nu mi le puteam stăpâni…  că trebuie să-mi descarc suflatul strigând lui Dumnezeu pocăinţa mea, întoarcerea mea, predarea mea, legământul meu… M-am suit în podul şurii şi acolo, pe fânul uscat, m-am prăbuşit în genunchi, am izbucnit într-un plâns nestăpânit şi cu mâinile ridicate, înălţate, împreunate, am început să strig şi să şoptesc, rugându-mă şi pocăindu-mă… Mă topeam în faţa Domnului şi Dumnezeului meu, inaintea Căruia stăteam într-un fel în care cred că numai o singură dată dintr-o viaţă poate sta aşa un om… Din ochii mei şiroiau pe amândoi obrajii nu stropi de lacrimi, ci două râuri neîntrerupte…Nu ştiu câtă vreme m-am rugat… Când m-am trezit din starea aceasta, sub genunchii mei, fânul era ud de lacrimi…O pace luminoasă şi nemărginită îmi umpluse tot sufletul din mine cu tot seninul şi cu toată frumuseţea cerului şi a pâmântului…”

După acest moment, abia trecut de 15 ani, începe să scrie poezii creştine şi povestiri religioase, care i se publică în ziarele religioase săptămânale ale Oastei de la Sibiu. La vârsta de 18 ani, părinţii l-au silit să se căsătorească, crezând că în felul acesta îl vor lega mai strâns de gospodaria lor. După doi ani, însă este chemat de preotul Iosif Trifa la Sibiu, pentru a-l sprijini în munca de redactare a publicaţiilor de la Centrul Oastei. Scrie intens. Îi apar volume de poezii care se succed unele după altele.

Între anii 1935-1947 îi apar 12 volume de poezii. Contribuţia sa scriitoricească se extinde însă pe arii tot mai largi, fiind prezent, cu texte substanţiale în diverse publicaţii din ţară şi anume: Revista Funcţionarilor Publici (Bucureşti), Prietenul copiilor(Iaşi),Revista Satul (Bucureşti), Revista Penitenciarelor (Bucureşti), Farul Creştin (Arad), Vestitorul Evangheliei (Bucureşti), Beiusul(Beiuş), Glasul Bihorului (Beiuş), Ostaşul Domnului (Bucureşti), Noua Gazetă de Vest (Oradea).

 Odată cu instaurarea regimului comunist ateu în 1948, începe şi persecuţia împotriva credinţei şi implicit a celor credincioşi. Traian Dorz este arestat şi închis în mai multe rânduri pentru activitatea sa creştin- misionară. Între anii 1948-1964 îndură teroarea specifică închisorilor comuniste în Penitenciarele din Gherla, Oradea, Ghencea (Bucureşti), Caransebeş, colonia de muncă Popeşti-Leordeni, colonia de muncă Periprava Grind.

 După eliberarea din 1964 este ţinut cu „domiciliu forţat” în satul natal. Este obligat să muncească la C.A.P. şi i se fac mereu percheziţii şi este ţinut sub o strictă supraveghere de către Securitate. Cu toate acestea, scrie extrem de mult, mai ales noaptea.

 În anii ’70 încearcă să tiparească unele din cărţile sale, trimitându-le unor reviste şi edituri din ţară, precum:

     -Revista „Albina” din Bucureşti

     -Revistele „Familia” şi „Crişana” din Oradea

     -Editurile „Albatros” şi „Litera” din Bucureşti.

 Deşi i s-a promis, demersul său a rămas fără rezultat.

     În august 1977 trimite 10 volume din creaţia sa literară celor mai importante foruri ale ţării şi anume:

     -Uniunii Scriitorilor – prin prof.Ioan Dumitriu-Snagov

     -Academiei Române

     -Departamentului Cultelor

     -Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

 În 1982, deşi bătrân, este arestat din nou şi închis cu deţinuţii de drept comun la Satu Mare. Acuzaţia care i s-a adus era de posesie şi distribuire de materiale relegioase neautorizate. Este condamnat la 2 ani din care execută 5 luni.  Opera sa literara depăşeşte 100 de volume.

A scris peste 4000 de poezii grupate în 29 de volume; 7000 de proverbe versificate şi comentate, grupate în 7 volume. A versificat cei 150 de psalmi biblici şi poemele lui Solomon.

În proză a scris: 1 volum autobiografic; 4 volume de istorie a Oastei Domnului; 4 volume în seria „Povestiri Nemuritoare”; 7 volume de meditaţii la Evanghelia Sf.Ioan; 28 de volume în seria „Cugetari Nemuritoare”; 6 volume în seria „Indrumări Nemuritoare”; 2 volume de meditaţii la apostolele de peste an; 8 volume de meditaţii zilnice la Psalmi; 1 volum de meditaţii la Poemele lui Solomon; 1 volum de meditaţii pentru toate zilele anului; 3 piese şi montaje religioase; 1 volum cu poezii închinate Maicii Domnului; 1 volum cu poezii şi eseuri închinat unor eroi ai neamului, unor mănăstiri, locuri sfinte memorabile, personalităţi,etc.

 Poetul şi scriitorul Traian Dorz a fost înzestrat cu un excepţional talent, opera sa literară fiind o operă de mare inspiraţie. Voi încheia cu scurte cuvinte de apreciere pentru Traian Dorz din partea unor ierarhi ai Bisericii noastre:

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel : „Cântările și poeziile fratelui Traian Dorz, sunt inspirate din Sfânta Evanghelie, au un conţinut spiritual şi moral accesibil credincioşilor de toate vârstele; ele cultivă iubirea faţă de Hristos şi faţă de semeni sub forma unei sensibilizări poetico-populare, asemenea colindelor şi cântărilor de pelerinaj.”

I.P.S. Andrei Andreicuţ, mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului :

 „Traian Dorz a fost un creştin ortodox… a fost un om duhovnicesc mare… a fost un om dăruit de Dumnezeu cu harul poeziei şi moştenirea poetică pe care ne-a lăsat-o e vrednică de admiraţia noastră”.

 I.P.S. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului : „M-a impresionat extrem de mult personalitatea acestui mare om.Pentru mine a fost o favoare aş putea spune şi m-a bucurat foarte mult dorinţa lui Traian Dorz de a mă vizita”.

 

A consemnat: Preot Viorel Chirca, Biserica „Sfinţii Ecaterina și Modest” Galaţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>